Una dintre cele mai usor de recunoscut structuri din lume, podul Golden Gate a fost si cel mai lung pod suspendat timp de 27 de ani dupa ce a fost finalizat, în anul 1937. Acest pod ancorat cu suspensie are doua grinde în consola pozitionate la 1 280 metri distanta între ele.

În mare masura, meritele pentru aceasta constructie vizionara îi sunt atribuite lui Joseph Strauss, inginerul-sef al proiectului. Un rol urias în succesul acestei structuri au jucat însa si inginerul Charles Ellis, si proiectantul Leon Moissieff. Având la dispozitie doar un subler si o masina de calculat, cei doi au reusit sa rezolve problemele de compresie si tensiune cu care se confrunta proiectul.

Suspendat între doua turnuri elegante, podul este sustinut de doua cabluri principale, fiecare cu greutatea de 11 000 tone, alcatuite din peste 25 000 fire separate. În afara de rolul de sustinere a soselei suspendate, aceste cabluri transfera si compresia catre turnuri si catre ancorele podului, aflate la cele doua extremitati ale constructiei.

Podul Golden Gate a fost un succes instantaneu. În 1971 îsi amortizase deja costul de 75 milioane $, numai prin taxele percepute de la vizitatorii care se îndreptau catre sud, catre San Francisco. În ultimele sapte decenii, a rezistat unui numar foarte mare de cutremure, între care si devastatorul cutremur de 7,1 grade din 1989. De fapt, podul a fost închis doar de trei ori în întreaga sa istorie, din cauza vânturilor deosebit de puternice.