Untitled Document

Imperiul Bizantin s-a format atunci cand capitala Imperiului Roman s-a mutat de la Roma la Constantinopole, in anul 324. Arta si cultura "noii Rome" a continuat traditiile mediteraneene si grecesti, preluand idei din lumea islamica. Biserica "Sf. Sofia" a fost catedrala egumenica patriarhala a orasului Constantinopole pentru mai bine de 1000 de ani. Initial i s-a spus Marea Biserica, pentru ca era mult mai mare in comparatie cu alte biserici ale lumii crestine, mai tarziu fiind redenumita Hagia Sofia. Imparatul Justinian - cu ajutorul arhitectilor Anthemius din Tralles si Isidorus din Milet - a recladit biserica din temelii, munca durand 5 ani (532-537) si, pe 27 decembrie 537 patriarhul Menas a sfintit magnifica biserica.

Documentele istorice afirma ca erau 600 de persoane care deserveau biserica, dintre care 80 de preoti si 150 de diaconi. Alte surse ne vorbesc despre dificultatile cu care s-a confruntat orasul si deci si hagia in sec. 13, in timpul Cruciadei Catolice (1204). In 1453, pe 29 mai sultanul Mehmet Cuceritorul a intrat in orasul pustiit si a fost uimit de frumusetea hagiei, hotarandu-se s-o transforme in moschee imperiala. Abia in 1847-1849 sultanul Abdul Mecit I ii desemneaza pe arhitectii elvetieni Gaspar si Giuseppe Fossati sa consolideze decorul mozaicat (care a supravietuit pana la acea vreme).

Acestor arhitecti li se datoreaza si primele programe iconografice precum si interventiile de completare are unor motive de pe suprafata zidului. Curatirea si conservarea sistematica a inceput in 1930. Ea a fost realizata de Institutul Bizantin American sub conducerea lui The. Whittemore si mai tarziu a lui P. Underwood. Cel mai vechi mozaic care a rezistat se cheama "Fecioara cu pruncul". Reprezentarea a fost datata ca fiind din sec. 9. Unii specialisti dateaza mozaicul ceva mai tarziu, in timpul regelui Vasile I (Bazil). Anton din Novgorod (1200) sustine, conform unei traditii orale, ca mozaicul ar fi fost realizat de Lazarus, in timpul imparatului iconoclast Teofil.

Enorma cupola se sprijina pe 4 piloni. Cand lumina trece prin cele 40 de ferestre arcuite, creaza senzatia de spatiu infinit. Echilibrul interiorului este dat de jumatatile de dom, ce se arcuiesc spre vest si spre est. Atrium-ul este rectangular, iar langa fantana purificarii se afla o inscriptie care se citeste de la dreapta spre stanga si care spune "Spala-ti pacatele nu numai fata". Biserica are 77x79m, iar uriasul dom ocupa 62m si are un diametru de 33m.

Multe dintre mozaicurile care decorau hagia au fost distruse de cutremurul deosebit de puternic care a avut loc in 1346 si au fost inlocuite cu unele similare dupa 1355. In timpul ocupatiei latine (1204-1261) nu s-a mai adaugat nimic la bogatiile hagiei. Dimpotriva, multe biserici si manastiri, ba chiar si Marele Palat, au fost jefuite de comori. Relicve sfinte, cruci, icoane, manuscrise, sculpturi si ornamente au fost duse catre Europa de vest, devenind mandria galeriilor de arta, muzeelor, bisericilor, bibliotecilor si colectiilor particulare. Asadar, mozaicurile care au rezistat la Hagia Sofia, reprezinta mai multe faze ale aristocraticei arte decorative apartin perioadei cuprinse intre sec.9 pana in sec.13. In 1993 o misiune a UNESCO a vizitat hagia, si a facut unele recomandari guvernului turc, care au fost acceptate si aplicate. In 1998 un alt corp de experti au decis sa se intalneasca anual pentru a lua hotarari in privinta consolidarii monumentului.